Golgota


Golgota, cuvânt de durere,
Cuvânt ce cuprinde o lume de chin,
O lume de plânset, de vaiuri, de jale...,
Cuvânt ce-l rostești cu suspin.

Te trec reci fiori, când rostești azi Golgota,
Te simți ca-ntro lume de neguri și-abis,
Te cuprinde o spaimă de crezi că te curmă...,
Golgota..., Golgota - n-a fost doar un vis!

Pe ea răstigniții urlau în durere,
Când cuiul ruginii în carne frângea...,
Și azi mai răsună ecou de ciocane,
De parcă simți cuiul în inima ta!

Golgota, e locul durerii,
Nu-i altul mai plâns, mai cumplit, mai jelit!
Golgota, pe ea-n chinuri grele
Pe-o cruce stă omul durerii,
Între cer și pământ răstignit.

Privește, Golgota e-negura Morții,
Nouri de plumb o cuprind,
Ea, moartea, coboară cu-atingerea-i rece,
Și ochii lui Isus, se sting!

Văzduhul Golgotei, miroase a moarte,
Lumina Golgotei, S-a stins...
Tăcerea Golgotei, vorbește în noapte,
Că lupta, abia s-a încins!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s